Receive up-to-the-minute news updates on the hottest topics with NewsHub. Install now.

Tu stii ce mananci? Pestele expirat se vinde in piete pe post de produs proaspat. Ce fac autoritatile?

20 mai 2018 07:20
20 1
Tu stii ce mananci? Pestele expirat se vinde in piete pe post de produs proaspat. Ce fac autoritatile?

Cateva ore petrecute in magazine ne-au fost suficiente ca sa intelegem ca multora dintre comerciantii de peste nici prin gand nu le trece sa-si respecte consumatorii.

In schimb, multi dintre ei recurg la tot soiul de trucuri pentru a-i induce pe oameni in eroare si pentru a-i convinge sa cumpere produse de calitate incerta, care le-ar putea pune sanatatea in pericol.

Pestele proaspat e considerat un aliment sanatos, pe care medicii si nutritionistii nu obosesc sa-l recomande. Din pacate, comerciantii de la noi folosesc abuziv termenul "proaspat", asa ca aceasta denumire nu mai este, neaparat, o garantie a calitatii unui produs.

In aceasta situatie, oamenii au nevoie de cat mai multe informatii pentru a se asigura ca pestele pe care-l pun pe masa e, intr-adevar, un aliment care le face bine. Iar autoritatile responsabile ar trebui sa le garanteze acest lucru.

Consumatorul ar trebui sa stie, mai intai, ca - in afara cazului in care este inca viu - pestele din piete si supermarketuri pe care ne-am obinuit sa-l numim proaspat a trecut deja printr-un proces de conservare numit refrigerare. Asta inseamna ca, in primele minute de dupa capturare, pestele a fost racit pana aproape de punctul de inghet, ca sa i se mareasca valabilitatea de la doar cateva ore pana la cateva zile.

Din fericire, refrigerarea facuta asa cum trebuie nu e daunatoare pentru sanatatea consumatorului. In plus, e necesara. In lipsa ei, pe piata din Romania, pestele din tari mediteranee sau nordice n-ar putea ajunge decat congelat. Iar congelarea - spun multi dintre nutritionistii cu renume de la noi - strica textura carnii de peste si o saraceste in nutrienti.

Oricum ar fi, faptul ca pestele e refrigerat ar trebui mentionat pe eticheta, alaturi de alte informatii utile pentru consumator. Printre acestea, in afara de denumirea sortimentului de peste si a pretului, se numara: tara din care provine pestele, data la care expira, mediul in care a trait si felul in care a fost el pescuit.

Legea prevede deja afisarea celor mai multe dintre aceste informatii pe eticheta pestelui, dar autoritatile statului nu reusesc sa asigure aplicarea ei si sa-i determine pe comercianti sa-si informeze corect si complet consumatorii.

Cele cateva minute in care ne-am plimbat prin piata de peste de la Obor ne-au fost suficiente ca sa intelegem ca ne aflam intr-un loc in care consumatorul nu are nicio sansa sa afle ce cumpara. Aproape fara exceptie, comerciantii din Obor trec pe eticheta pestelui - indiferent de unde si cand ar fi fost el adus - doar doua informatii: numele produsului si pretul.

Mai mult chiar, parte dintre comercianti nu doar ca nu-si informeaza corect consumatorii, dar le mai pun si sanatatea in pericol, oferindu-le produse care i-ar putea imbolnavi grav.

Spre exemplu, in spatii in care ar trebui pus in vanzare doar peste refrigerat, am gasit macrou care fusese congelat si care se dezgheta treptat, intr-o balta de sange. In mod normal, o asemenea imagine ar trebui sa fie suficienta ca sa puna pe fuga orice consumator. In realitate, insa, oameni lipsiti de posibilitati financiare, care cu greu si-ar permite sa plateasca mai mult de 10 lei pe kilogramul de peste, studiau curiosi macroul, probabil dorind sa-l cumpere.

Pe langa faptul ca avea un aspect nesanatos, macroul mai era si insuficient etichetat. In afara de specie si de pret, pe eticheta nu figura niciun cuvant despre tara din care provenea acesta, despre modul in care a fost el pescuit sau despre data de expirare, dupa cum arata, cel mai probabil demult depasita.

In aceeasi piata, am gasit cateva bucati de cod argintiu. Si acesta era expus tot alaturi pestele refrigerat, desi, in mod evident, se afla in plin proces de decongelare. In plus, ochii tulburi si infundati in orbite ai pestelui indicau clar ca acesta e foarte vechi si deci nerecomandat consumului uman.

Iar, in conditiile in care pe eticheta erau trecute doar specia pestelui si pretul, cine ar fi putut spune daca respectivul cod a fost capturat in apele Atlanticului acum un an sau acum 20?

Nici macar crapul viu nu e depozitat si etichetat cum trebuie, la Obor. In loc sa fie tinut in acvarii in care - de bine, de rau - sa poata inota si sa isi pastreze vigoarea si calitatile, pestele e lasat pe taraba, intr-o apa adanca de doar cativa centimetri, in care se zbate intre viata si moarte. Cu ochii la acest spectacol crud, multi dintre consumatori trec cu vederea faptul ca pe eticheta produsului nu scrie nimic despre tara de provenienta a acestuia sau despre spatiul in care a fost el crescut.

Un lucru e clar: orice sector de peste din supermarket e mai curat decat pescariile pe care le-am gasit in piata de la Obor. Cu toate astea, probleme cu etichetarea pestelui exista si in marile magazine.

Intr-unul dintre ele, spre exemplu, am constatat ca informatiile de pe etichete se sterg usor, lucru care nu-i deloc in interesul consumatorului. In plus, etichetele erau partial ingropate in gheata, astfel incat nu-i permiteau condumatorului sa afle prea multe lucruri despre pestele pe care urma sa-l cumpere.

Nu in ultimul rand, etichetele erau incomplete, continand informatii doar despre: specia pestelui, pretul si data de expirare a acestuia (inscrisa, insa, intr-o sectiune a etichetei numita "calibru") si tara sa de provenienta. Niciun cuvant, totusi, despre modul in care fusese crescut si capturat pestele.

Desi la prima vedere ar putea parea o informatie lipsita de insemnatate, e foarte important sa stim daca pestele pe care-l mancam provine din pescuit industrial sau din acvacultura. Iata de ce.

Buna parte din pestele de acvacultura este crescut nu in balti - cum am putea fi tentati sa credem - ci in bazine construite din polipropilena. Temperatura apei din aceste bazine e controlata cu ajutorul unor instalatii, iar cantitatea de oxigen din apa e mentinuta in mod artificial la nivel optim, prin intermediul unor aeratoare. Totul, pentru ca in fiecare bazin sa poata trai un numar cat mai mare de pesti, care sa aiba o dezvoltare cat mai rapida.

Spre exemplu, intr-un bazin, crapul hranit cu furaje va creste si de trei ori mai repede decat daca ar fi trait intr-o balta intinsa pe cateva sute de hectare. Din pacate, textura carnii va fi mai putin ferma, iar gustul acesteia, mai putin intens.

In plus, din cauza ca traieste in apele suprapopulate ale unui bazin, pestele de crescatorie are nevoie - cel putin o data pe an - de tratament cu antibiotice.

Asta nu inseamna ca pestele de acvacultura nu e bun de consum, potrivit normelor sanitare-veterinar in vigoare. In mod clar, pestele de acvacultura este necesar, in conditiile in care cel provenit din pescuit industrial n-ar fi suficient pentru a hrani intreaga populatie.

Cu toate acestea, consumatorul roman tot are dreptul sa afle de pe eticheta daca pestele a fost crescut intr-un bazin de polipropilena sau pescuit dintr-o apa curgatoare sau intinsa pe macar cateva hectare.

In plus, n-ar fi rau ca pe eticheta pestelui refrigerat sa fie trecuta si modalitatea in care acesta a fost pescuit.

Deja producatorii conservelor de ton sunt obligati sa mentioneze informatia pe etichetele produselor lor, din cauza ca un pescuit agresiv - care presupune agitatie intensa pentru pestele capturat - poate duce la diminuarea calitatii carnii. Poate ca si consumatorii de peste refrigerat ar merita sa capete informatii cu privire la aceste aspecte.

Una peste alta, nu putem decat sa ne intrebam cum de tocmai autoritatile insarcinate cu mentinerea sigurantei alimentare a romanilor sunt cele care nu observa aceste probleme evidente, inregistrate pe piata pestelui refrigerat de la noi.

Iar daca le observa, la fel cum o fac toti consumatorii, e greu de inteles de ce nu iau masuri pentru a le rezolva....

Sursa: ziare.com

Ponderea în rețelele sociale:

Comentarii - 1
Informarea pana la capat

20 mai 2018 07:20

trebuie facuta chiar de reporterul Gabriel care inainte de a pleca la piata trebuia sa se informeze ca portea de etichetare este verificata de protectia consumatorului iat controlul in piete este asigurat de politia comunitara aflata in subordinea primatei din fruntea primarilor tarii, cum s-a autointitulat si trebuia chiar din piata sa faca o sesizare la cele 2 institutii sa vedem si cum reactioneaza.